Ideea acestui articol a pornit de la o împrejurare concretă cu care ne-am confruntat ce viza înregistrarea la autoritățile române a unei adopții realizate în străinătate în vederea recunoașterii cetățeniei române și a efectelor decurgând din aceasta. În esență, a fost nevoie să obținem în instanță recunoașterea, pe teritoriul României, a efectelor unei hotărâri judecătorești pronunțate de un tribunal din Austria de încuviințare a unei adopții realizate în Rusia, pentru a putea obține înregistrarea adopției la autoritățile române.
Te confrunți cu o situație similară?
În cele ce urmează îți oferim o direcție de acțiune care să te scutească de multe bătăi de cap.
În foarte multe cazuri, parcurgerea procedurii judiciare nu este necesară. Analiza și înțelegerea situației de fapt și a prevederilor legale incidente de către reprezentanții autorităților ar simplifica și accelera demersurile realizate de persoanele îndreptățite să dobândeasca cetățenia română sau recunoașterea de către stat a unei adopții încuviințate în străinătate. De cele mai multe ori însă, funcționarii statului îngreunează inutil procedurile.
De aceea, considerăm că prezentarea câtorva dintre chestiunile esențiale, pe care fiecare persoană interesată ar trebui să le știe, este bine-venită.
Aspecte esențiale referitoare la obținerea cetățeniei
În ceea ce privește cetățenia română, legea prevede trei moduri de dobândire a acesteia: prin naștere, adopție și acordare la cerere.
Dintre cele trei, prima modalitate (prin naștere) nu implică dificultăți. Ne concentrăm așadar pe cea de-a doua modalitate prevăzută de lege – adopția, păstrând, desigur, elementul de extraneitate.
Pentru a acoperi ipoteza în care copilul nu s-a născut în România, legea stabilește, condiționat, că este cetățean român cel care s-a născut în străinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia română.
Actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Procedura, într-o astfel de situație, constă în formularea unei cereri de transcriere a certificatelor de naștere străine în registrele civile de la ultimul domiciliu pe care părinții l-au avut sau îl au, în țară, pentru a obține, pentru copiii lor, certificate de naștere românești.
Atribuțiile de stare civilă se îndeplinesc de consiliile județene, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, de serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor, în unitățile administrativ-teritoriale unde acestea sunt constituite, precum și de ofițerii de stare civilă din cadrul primăriilor unităților administrativ-teritoriale în care nu funcționează servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor.
Ca o observație generală, transcrierea/înscrierea poate fi solicitată direct de titular (sau de părintele acestuia, cetățean român, dacă titularul este minor) sau prin împuternicit, cu procură specială. În realizarea acestui demers sunt necesare o serie de documente în lipsa cărora instituțiile abilitate cel mai probabil nu vă vor primi sau vor respinge cererea:
- certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autoritățile străine, în original, fotocopie şi traducere legalizată;
- dovada cetățeniei române (B.I./C.I., pașaport românesc CRDS, certificat de dobândire a cetățeniei române emis de Ministerul Justiției – Autoritatea Națională pentru Cetățenie sau de reprezentanța diplomatică a României din străinătate, adeverință de cetățenie eliberată de Direcția Generală de Pașapoarte);
- fotocopii ale certificatelor de naștere şi de căsătorie, ale actului de identitate sau pașaportului, după caz;
- declarații notariale, din partea ambilor soți, dacă sunt cetățeni români, sau numai a soțului cetățean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situația în care în certificatul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soților după căsătorie;
- declarație din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naștere al copilului minor cu privire la domiciliul acestuia, în cazul în care părinții acestuia au domicilii diferite (în ipoteza în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură special, această declarație va fi autentificată);
- declarația titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit (în ipoteza în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură specială, această declarație va fi autentificată).
Cererea de transcriere a certificatului de naștere al copilului minor va trebui să cuprindă fotocopii ale actelor de identitate ale ambilor părinți, certificatul de căsătorie în fotocopie, precum și certificatele de naștere ale părinților.
Aspecte esențiale referitoare la procedura recunoașterii pe teritoriul României a adopției încuviințate în străinătate
Cât privește problema recunoașterii adopției în România, atunci când aceasta a fost aprobată printr-o hotărâre dată de către o instanță din străinătate, codul de procedură civilă prevede că hotărârea respectivă este recunoscută de plin drept, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor, nu este contrară ordinii publice de drept internațional și a fost respectat dreptul la apărare.
Dacă avem în vedere împrejurarea că, de cele mai multe ori, adoptații sunt copii de vârste fragede care au astfel șansa să ajungă să crească în sânul unei familii (iar nu prin orfelinate sau alte astfel de forme de îngrijire), este îmbucurător că legiuitorul a încercat să reglementeze o procedură ceva mai suplă, simplificată de clarificare a statului personal al acestora, situație în concordanță cu interesul superior al minorilor.
Atenție!
Cu toate acestea, deși într-o astfel de situație nu este nevoie de recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate pentru a putea înregistra adopția în România, reprezentanții autorităților competente de multe ori refuză primirea cererii, solicitând o hotărâre inutilă din partea instanței române, de recunoaștere a hotărârii pronunțate în străinătate. Altfel spus, o barieră birocratică suplimentară, a cărei surmontare presupune un efort financiar și timp pierdut din partea persoanei interesate.
Prin urmare, acest articol este menit să constituie și un apel către acele persoane (funcționari) care ar trebui să vină în sprijinul persoanelor, cel mai adesea fără studii juridice, care doresc să înregistreze o adopție în România și care trebuie informate cu privire la împrejurarea că nu este nevoie să parcurgă diferite proceduri inutile (inclusiv judiciare), ci doar de formularea unei cereri pe cale administrativă, însoțită de documentele menționate anterior.
Unde se depune cererea de recunoaștere a hotărârii străine privind adopția
Dacă este totuși nevoie de intervenția instanței, menționăm faptul că cererea de recunoaștere a hotărârii străine privind adopția se depune la instanța competentă împreună cu înscrisurile doveditoare ce stau la baza acesteia. Este competent să soluționeze cererea de recunoaștere tribunalul în circumscripția căruia cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine își are domiciliul sau, după caz, sediul, și doar în caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului, competența aparține Tribunalului București. De reținut că trebuie anexată cererii de recunoaștere și hotărârea străină în copie.
