Una dintre cel mai des întâlnite dificultăți cu care se confruntă soții/foștii soți pe parcursul procesului privind desfacerea căsătoriei sau ulterior acestuia este cea privind modul concret de exercitare în comun a autorității părintești. Acest lucru presupune ca părinții să ia decizii prin acord privind aspectele importante și concrete din viața copilului: înscrierea copilului la grădiniță/școală, deplasarea copilului în străinătate, efectuarea unor tratamente medicale de anvergură, înscrierea acestuia la diverse cursuri și lista poate continua.
Ce se întâmplă când părinții nu ajung la o decizie prin acord?
Aceasta este o situație des întâlnită, dezacordurile apărând fie ca urmare a relațiilor ostile dintre părinți, din ambiții personale (refuz nejustificat), fie pentru că unul dintre ei consideră că decizia respectivă nu este în interesul copilului (refuz justificat).
Sunt frecvente cazurile în care unul dintre părinți refuză să își exprime consimțământul pentru anumite acte privitoare la minor, cum ar fi acordul ca minorul să părăsească țara pentru vacanțe sau pentru înscrierea lui la o școală publică/privată sau la programe extrașcolare. Pentru a proteja interesul superior al copilului și pentru a-l feri pe acesta de situațiile în care atitudinea unuia dintre părinți, manifestată sub forma unui astfel de refuz, l-ar putea prejudicia, legiuitorul român a prevăzut posibilitatea suplinirii acordului părintelui de către instanța de judecată. Astfel, instanța de judecată pronunță o hotărâre prin care își exprimă acordul în locul părintelui ce a refuzat în mod nejustificat activitatea ce a stat la baza solicitării părintelui interesat.
Cel mai adesea, suplinirea acordului se face printr-o procedură urgentă, cunoscută sub denumirea de ordonanță președințială, ce are avantajul de a fi soluționată mai rapid decât un litigiu desfășurat potrivit procedurii comune.
Ordonanța președințială
Fără a intra în detalii tehnice despre ceea ce presupune procedura ordonanței președințiale, menționăm, totuși, faptul că aceasta este o cale procedurală pe care orice părinte o are la dispoziție și pe care o poate uzita în momentul în care nu poate ajunge la un acord cu celălalt părinte, în ceea ce privește creșterea și educarea minorului.
Textul de lege prevede că instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Altfel spus, într-o astfel de procedură, instanța va verifica dacă:
- solicitantul formulează o cerere întemeiată,
- respectiva cerere are caracter provizoriu
- prezintă urgență și
- cererea nu soluționează fondul.
Procedura ordonanței președințiale are caracter provizoriu, neputând fi date, pe această cale, soluții cu caracter definitiv.
Cu titlu de exemplu, menționăm că stabilirea locuinței copilului la mamă poate fi cerută pe calea ordonanței președințiale până la soluționarea dosarului de divorț. În contrast, nu poate fi cerută pe calea ordonanței președințiale stabilirea locuinței copilului la mamă în mod definitiv. O astfel de cerere poate face obiectul procedurii obișnuite care presupune o analiză aprofundată a argumentelor și probelor, dar care prezintă deficiența că se soluționează într-un termen mult mai lung.
De asemenea, poate fi cerută pe calea ordonanței președințiale suplinirea consimțământului unuia dintre părinți pentru deplasarea copilului la o anumită dată, într-o țară anume, fie în vacanță, fie pentru alt motiv. Nu poate fi solicitată pe calea ordonanței președințiale suplinirea consimțământului celuilalt părinte pentru deplasarea copilului pentru toate deplasările viitoare, pentru totdeauna și fără definirea perioadelor.
Instanța competentă
Regula stabilită de Codul de procedură civilă este că o astfel de cerere se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în prima instanță asupra fondului dreptului. În cazurile cu minori, acestea sunt de regulă completurile specializate să soluționeze litigii cu minori și de familie, în a căror circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită – copilul.
Spre exemplu, dacă minorul locuiește în sectorul 1 al Municipiului București, competența de soluționare a acțiunii se află la Judecătoria Sectorului 1 București.
Procedura de judecată
Contrar impresiei generale că procesele se soluționează într-un termen îndelungat, procedura soluționării unei cereri pe calea ordonanței președințiale este relativ rapidă, dat fiind, tocmai, caracterul urgent al unei astfel de cereri. Instanța se va pronunța asupra celor solicitate în cel mult 24 de ore, iar hotărârea va fi redactată în maxim 48 de ore de la pronunțare. Procedura poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcție de gradul de încărcare al fiecărei instanțe.
O astfel de cerere se va soluționa cu sau fără citarea părților, în funcție de urgența reclamată.
Întrucât cel care formulează cererea are interesul de a dovedi urgența unei astfel de cereri, dovezile (depunerea interogatoriului, indicați martorii și aduși pentru a fi audiați etc.) trebuie pregătite cu atenție așa încât să nu se ajungă la întârzieri nejustificate.
Având în vedere că aspectele evocate mai sus presupun cunoștințe juridice, este indicat, pentru o valorificare judicioasă a drepturilor copilului, să apelați la serviciile unui avocat specializat în astfel de litigii. Scopul prezentului articol nu este acela de a înlocui serviciile unui avocat, ci doar de a ghida părintele aflat într-o astfel de situație către soluția juridică adecvată și de a evita anumite costuri de consultanță pentru cei care nu și le permit.
