Prezumția de paternitate
Potrivit legislației în vigoare, copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Altfel spus, dat fiind faptul că respectivul copil a fost conceput (încă) în timpul căsătoriei, se prezumă, până la proba contrară, că soțul mamei este tatăl acestuia.
Într-o atare situație, în Registrul de Stare Civilă, la rubrica „tatăl”, este menționat numele soțului mamei, și nu al eventualului tată biologic. Paternitatea copilului din căsătorie, reglementată de lege și menționată în Registrul de Stare Civilă, poate fi înlăturată doar printr-o hotărâre judecătorească prin care să se constate că soțul mamei nu este tatăl copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.
Dreptul la o identitate personală al copilului
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), minorul are dreptul la identitate și dezvoltare personală. În sfera acestui drept intră și interesul „de a obține informațiile necesare pentru a afla adevărul cu privire la aspecte importante ale identității personale, cum ar fi identitatea părinților”.
Pentru a asigura respectarea acestui drept, legiuitorul a conceput un mecanism prin intermediul căruia se poate tăgădui (contesta) paternitatea copilului. Aceasta se cheamă „acțiunea în tăgada paternității” și este prevăzută de dispozițiile art. 429 și următoarele din Codul civil.
Acțiunea în tăgada paternității
Această acțiune are ca scop „răsturnarea prezumției de paternitate atunci când este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului”. Altfel spus, acțiunea este un mod de a contesta tatăl copilului din acte.
Fără a intra în detalii tehnice, ne propunem să clarificăm câteva aspecte referitoare la o astfel de acțiune, respectiv cine o poate intenta, împotriva cui se introduce, în ce termen, care ar fi instanța competentă ș.a.m.d.
Cine poate introduce acțiunea?
Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil.
Mai mult, legiuitorul prevede posibilitatea ca o astfel de acțiune să poată fi pornită sau, după caz, continuată şi de moștenitorii acestora, în condițiile legii.
Împotriva cui se introduce acțiunea?
În funcție de titular, pot fi mai multe scenarii:
- Soțul mamei va introduce acțiunea împotriva copilului. În mod evident, când copilul este decedat, acțiunea se porneşte împotriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi.
- Mama sau copilul pot introduce acţiunea împotriva soțului. Dacă soțul este decedat, acțiunea se pornește împotriva moştenitorilor lui.
- Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soțului mamei şi a copilului. Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor.
În ce termen poate fi introdusă o astfel de acțiune?
Întrucât fiecare dintre persoanele ce pot pretinde vreo legătură cu copilul (sau lipsa unei astfel de legături) află/pot afla despre existența acestuia la intervale de timp diferite, și termenul pentru introducerea unei astfel de acțiuni curge diferit.
Așadar:
- Soțul mamei poate introduce acţiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge diferit, fie (i) de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când (ii) a aflat că prezumția nu corespunde realității.
Dacă soțul a murit înainte de a cunoaște că este prezumat ca fiind tată al copilului ori de a afla că prezumția nu corespunde realității, fără a porni acţiunea, aceasta poate fi pornită de către moștenitori în termen de un an de la data decesului.
- Mama poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani de la data nașterii copilului.
- Tatăl biologic poate introduce acțiunea în tăgada paternității pe tot parcursul vieții acestuia. Mai mult, în caz de deces, moștenitorii săi pot formula o astfel de acțiune în termen de cel mult un an de la data decesului.
Desigur, în cazul acțiunii formulate de către presupusul tată biologic, o astfel de acțiune poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternității sale față de copil.
- Copilul poate intenta o astfel de acțiune pe tot parcursul vieții acestuia. Acțiunea în tăgada paternității poate fi introdusă și în timpul minorităţii sale, prin reprezentantul său legal.
La ce instanță se introduce acțiunea în tăgada paternității?
O astfel de acțiune se încadrează în acele cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă şi de familie, motiv pentru care, din punct de vedere material, acțiunea în tăgada paternității trebuie introdusă la Judecătorie (iar nu Tribunal sau Curte de Apel).
Cât privește judecătoria la care trebuie introdusă, legiuitorul a stabilit faptul că într-o astfel de acțiune sunt competente mai multe instanțe, respectiv, fie cea de la domiciliul reclamantului, fie cea de la domiciliul pârâtului.
Astfel, spre exemplu, dacă acțiunea ar fi formulată de către copil, care are domiciliul în București, sector 1, împotriva soțului mamei, care ar avea domiciliul în Buzău, aceasta ar putea fi introdusă fie la Judecătoria Sectorului 1 București, fie la Judecătoria Buzău.
Care sunt efectele admiterii acțiunii?
Principalul efect al unui astfel de demers, dar și rațiunea pentru care se inițiază, îl constituie lămurirea situației minorului. Pentru stabilirea filiației, este necesar mai întâi ca filiația prezumată să fie tăgăduită. Apoi, de această lămurire depind o serie de efecte patrimoniale și nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la nume, dreptul de a fi parte dintr-o familie, răspunderea părintească, respectiv calitatea de moștenitor, etc.
În mod cert, un astfel de proces este unul solicitant atât pentru soți și presupusul tată biologic, dar mai ales pentru copilul în cauză, a cărui dezvoltare psihică și emoțională poate fi afectată puternic de aceste conflicte legate de paternitate. Tocmai de aceea recomandăm ca întreaga procedură să fie tratată cu mare atenție de către adulții implicați în acțiune așa încât efectele negative asupra copilului să fie diminuate pe cât de mult posibil. De multe ori apare necesitatea ca minorul să beneficieze inclusiv de consiliere psihologică pentru a putea să treacă peste această schimbare majoră din viața sa.
