Nu este ușor să fii într-o relație toxică sau să trăiești cu un părinte abuziv. O astfel de experiență lasă în urmă răni adânci atât pentru părinți cât și pentru copii.
Atunci când copiii sunt expuși certurilor sau altercațiilor părinților sau sunt chiar ei victimele agresiunilor, comportamentul lor se poate schimba complet: pierderea încrederii, dezvoltarea stărilor depresive sau a anxietăților sunt afecțiuni psihologice frecvente care pot afecta copiii pe termen lung, aceștia ajungând uneori chiar să preia din comportamentul agresiv al părinților.
De cele mai multe ori mamele sunt cele puse în situația de a-și proteja copiii de soțul agresiv, însă acest articol este general valabil și aplicabil tuturor părinților.
Nu este despre tine, este despre copil
Ceea ce ar trebui să înțeleagă fiecare părinte este faptul că un copil nu este doar martor la episoadele agresive. Din contră, întreaga lui evoluție este determinată de un astfel de mediu. Parentajul toxic este responsabil pentru apariția experiențelor traumatice în viața majorității oamenilor.
La nivel general s-a răspândit ideea, vădit eronată, conform căreia doar violența fizică ar putea afecta un copil. În realitate, însă, copiii sunt afectați de orice formă de violență, fie ea fizică sau verbală, psihologică sau socială. Mai mult, copiii percep atitudinea abuzivă și manipulatoare a unuia dintre părinți îndreptată către celălalt părinte în același mod în care o percepe acesta din urmă. Este greșită, așadar, concepția unora dintre soți/concubini potrivit căreia este necesar să continue o relație toxică pentru că e nevoie ca minorii să crească într-o familie ”unită”.
În final, orice copil va ajunge să creadă că el este vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă între părinți și că merită tot ceea ce i se întâmplă. Acest lucru vine la pachet cu probleme de atașament, probleme de comportament și sociale, repetarea ciclului de abuz la vârsta adultă și, din păcate, suicid și boli mintale.
Recunoaște situația
Primul pas spre găsirea unei soluții într-o astfel de situație este să recunoști că ea există. Într-o analiză referitoare la rolul negării parentale în abuzul minorilor, disponibilă aici, Dr. Allan Schwartz sublinia că „negarea este un mecanism de apărare puternic și primitiv deopotrivă. O persoană care este dependentă, speriată și, în același timp, victima unui abuz poate îndura, tăcea și chiar refuza să audă sau să vadă abuzul pentru a menține, cu orice preț, relația cu abuzatorul”.
Prin urmare, revenind la ideea exprimată anterior, respectiv că nu este despre tine, ci este despre copil, în momentul în care ai identificat orice formă de abuz, recunoaște acest lucru și caută ajutor.
Cere ajutor
Statul Român are datoria de a crea toate pârghiile necesare protejării copiilor, precum și respectării drepturilor și intereselor acestora.
În acest sens, ca o primă măsură, a fost reglementată posibilitatea autorităților cu atribuții în domeniul protecției copilului de a cere instanței de tutelă să pronunțe decăderea din exercițiul drepturilor părintești, dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
În prezent, autoritatea cu atribuții în domeniul protecției copilului este Direcția Generală de Asistență Socială şi Protecția Copilului, instituție subordonată Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Astfel, un prim pas pe care îl poți face pentru protejarea copilului este să sesizezi, de îndată ce episoadele de violență au avut loc, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cea mai apropiată.
O a doua variantă este reprezentată de posibilitatea de a solicita instanței judecătorești competente să dispună desfacerea căsătoriei (dacă este cazul) și exercitarea exclusivă a autorității părintești. Codul civil în vigoare prevede această posibilitate. Astfel, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Legiuitorul nu explică ce ar trebui să înțelegem prin „motive întemeiate”, tocmai pentru ca instanța de judecată sesizată cu o astfel de cerere să poată aprecia, din mai multe situații concrete, care sunt acelea care pot determina ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte.
Au fost apreciate, de către instanțele naționale, ca fiind motive întemeiate, comportamentul agresiv al părintelui față de minori, fizic, psihologic sau verbal, distanța foarte mare dintre părinte și copil, lipsa interesului în creșterea și educarea copilului ș.a.m.d.
Din nefericire, în practică s-au întâlnit și situații în care, deși probatoriul administrat în cauză releva indicii privind existența unui abuz fizic și verbal din partea părintelui, instanța a respins cererea formulată de către celălalt părinte și, mai mult, a stabilit locuința copilului la părintele abuzator.
În continuare, copiii abuzați de către unul dintre părinți sunt obligați fie să locuiască, fie să aibă un program de legături personale cu aceștia, iar acest lucru nu face decât să scoată în evidență, din păcate, neajunsurile întregului aparat de stat destinat dreptului familiei și a protejării drepturilor și intereselor copiilor.
Există și posibilitatea de a beneficia de asistență juridică gratuită
Tocmai de aceea, recomandăm ca, dacă vă aflați într-o astfel de situație, să apelați la serviciile unui avocat. De cele mai multe ori astfel de situații sunt împovărătoare iar în relația cu instituțiile statului veți avea impresia că tot ceea ce se întâmplă vă este potrivnic.
În final, pentru că înțelegem faptul că una dintre barierele care opresc, înainte chiar de a fi luată o decizie în sensul ieșirii dintr-un mediu abuziv, este cea financiară, vă amintim faptul că pentru a veni în sprijinul persoanelor care au nevoie de asistență juridică, Uniunea Barourilor din România a creat un program de asistență juridică gratuită la care puteți apela în caz de nevoie.
